Tehnologia ne consuma creierul și toată rațiunea. Ne creeaza dependenți de viețile altora și de-o lume ideala, perfecta, o scapare de la realitate. Am ajuns sa mancam în timp ce ne uităm pe telefon, sa dam scroll pe insta în timpul orelor și să stăm pe tik tok în autobuz.
De ce transformăm cel mai bun lucru care s-a întâmplat pentru omenire într-o armă, cu care în loc sa ne salvăm, ne autodistrugem?
De-a lungul istoriei, tehnologia s-a dovedit a fi mai mult decat importantă în dezvoltarea societății din toate punctele de vedere. Fie ca vorbim de revitalizarea sistemului educațional, introducand lecții online și digitalizand materiale și surse importante, sau dacă vine vorba de îmbunătățirea sistemului medical, de securitate și așa mai departe. Toate acestea sunt dovezi care arată cat de importanta a fost tehnologia în dezvoltarea condițiilor de trai ale omului.
Trecând în partea negativă a situației, cel mai trist și, totodată, ingrijorator lucru este ca am devenit dependenți de tehnologie. Și nu mă refer la faptul ca e imposibil sa “dai un telefon cuiva” dacă nu ai smartphone (ca nu se mai găsesc telefoane fixe :))), ci la faptul ca majoritatea adolescentilor lăsa orice din mana cand vad notificarea de la BeReal, la faptul ca vad pe strada copii care abia au invatat sa se țină pe picioare, cu telefonul mamei în mâna care tremura de la greutatea device-ului, la faptul ca bunica e consultată de către doctorul de familie la telefon, sau ca nu știe să-și plătească factura “la lumina” din aplicație, la faptul ca la fiecare cina în familie, toata lumea prezentă, de la părinți, la copii, stă cu ochii în telefon în timp ce așteaptă ca masa sa fie pusă.
De ce îmi ia așa de mult sa las telefonul din mana înainte sa mă pun la somn? De ce nu pot trăi o viață precum boardul cu numele “ideal life” de pe pinterest? De ce, și azi, am un total de 8 ore pe spotify și de ce NU POT sa mă opresc? De ce scriu documentul asta la trei dimineața, în loc sa dorm?
De ce sunt conștientă de răul pe care mi-l provoc singura, dar totuși nu mă opresc?
De ce realizez ca nu e bine sa mă uit la finalul zilei la timpul petrecut pe telefon, și să văd “14 ore”, dintre care 8 ore pe tik tok si restul pe instagram, și totuși, următoarea zi, se întâmplă același lucru?
Nu știu ce răspuns să dau. Știu doar ca vreau o viata bine pusă la punct dar nu-mi pot face ordine in ganduri. Știu ce am de făcut, dar nu pot pune în practică. Vreau sa ma schimb, vreau să-mi transform toata existenta în bine, dar nu pot. Ceva din mine mă oprește. Nu știu ce, dar vreau sa dispara.
Cand se face reforma împotriva tehnologiei și a distrugerilor acesteia, chemati-ma și pe mine.
Lasă un răspuns