Școala are și părți bune…cred, dar știu cu siguranță că serile dinaintea testelor la bio nu se încadrează în această categorie. Ajungi acasă, îți pui ceva de mâncare și, momentul mult așteptat, începi să recitești lecțiile din caiet și te rogi să înțelegi ceva. Orele trec, se întunecă afară și tu ești încă în același punct din care ai plecat. Tot nu știi nimic, dar bonus, ești și extenuat. În casă e liniște și tu tocești la bio. Tocești la bio în liniște…de ce în liniște? Trebuie să fie liniște cât tocești la bio? Normal că nu!
În situații de criză ca aceasta, eu prefer să urle muzica decât liniște de mormânt. Am întâlnit multe persoane care au fost oripilate de acest mod de a coopera cu tocitul inevitabil la bio: „Să înveți în timp ce asculți muzică? Nu e voie, nu vei reuși să înțelegi nimic.” Dar totuși, e doar muzică. Care e cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla? Nu reușești să înveți? Ok, nu e ca și cum fără muzică erau șanse 100% să înțelegi. Vorbim de biologie, hai să nu ne amăgim chiar așa de tare…
Eu sunt un membru mândru al comunității care ascultă muzica obligatoriu în timp ce tocește la bio. Să ascult muzică în timp ce învăț mă ajută, într-un mod straniu, să mă concentrez și să rețin mai ușor sutele de definiții. Adică să fim serioși, altfel e atunci când înveți despre celula eucariotă în timp ce îți cântă Abel despre cum e el „Heartless”. Parcă mai ușor reții cum clasifici nutriția sau care sunt proprietățile plasmalemei. (sincer, trebuie să recitiți lecția aceea, mari șanse să primiți la test!)
Pe lângă faptul că „prin muzică putem învăța despre noi înșine”, muzica e ceva care, cel puțin pe mine, mă ajută să evadez din realitate. Pentru câteva minute, uit de grijile legate de scoală, de faptul că mâine dau test la bio și nu știu nimic…uit de tot. Îi permit minții să nu-mi mai aparțină doar mie. Îmi permit să las amintirile dureroase să revină și să mă acapareze din nou (un lucru nu chiar foarte healthy, believe me I know). Sau, tocmai contrariul, îmi permit să pun stop șirului neoprit de melancolie. Metaforic, muzica e podul spre o altă lume. O lume ideală, O LUME FĂRĂ TESTE LA BIO. Muzica leagă viața de zi cu zi de utopie.
E gata prima melodie, începe a doua, mai citești despre ultrastructura celulei încă o dată. Și uite așa, încet-încet, puțin-câte-puțin, ai terminat de învățat pentru testul de mâine. Publicul e în delir, cu toții ovaționează, tu faci o plecăciune și victorios închizi caietul de biologie. Bineînțeles, la mine, muzica încă merge și consumă bateria de la telefon fără milă. Dar acum cui îi mai pasă? Ai scăpat de învățat, ai ieșit câștigător. Muzica încă se aude în căști, tu te ridici de la birou (atrofiat, dar fericit) și lași muzica să te pătrundă…
Poate că până la test vei uita tot, mai pățești… Măcar tu ai încercat, nu toți suntem meniți să fim olimpici la biologie.
Lasă un răspuns