Femeile în artă
Dalia Sintejudean
De-a lungul istoriei, femeile au fost reduse la conceptul de muză, subiect de studiu în artă. Existența acestora drept creatori, surse de izvor ale creațiilor, este subminată din cauza unor concepte adânc înrădăcinate în mentalitatea societății.
Nu se poate nega frumusețea acestora. Elogierea trăsăturilor feminine, delicate și elegante, nu este un lucru negativ, ba chiar din contră, scoate la iveală strălucirea sufletească a modelului ales. Însă, faptul că femeile se află în continuare cu o treaptă mai jos în domeniul artistic ridică anumite semne de întrebare, atât la adresa decursului fiecărui eveniment istoric care a condus la aceasta situație, cât și la factorul care blochează perpetuarea operelor realizate de femei.
Să începem cu începutul: Statutul femeii în societate. Este bine cunoscut faptul că acestea au fost întotdeauna considerate inferioare de către companionii lor de gen masculin, fapt atestat chiar prin intermediul afirmațiilor aduse de filosofi precum Xenophon, care consideră că femeia ar trebui „să vadă cât mai puțin, să audă cât mai puțin și să pună cât mai puține întrebări”, astfel nefiind încurajată să fie curioasă sau să se dezvolte pe plan individual.
Ironic este faptul că obiectul central al multor dintre lucrările create în perioadele respective este întocmai femeia, indiferent că vorbim despre sculpturi sau picturi (Venus din Milo, ceramica grecească)
Femeile continuă să reprezinte punctul de interes al artei și în perioada renascentistă, unde avem ca exemplu bine-cunoscutul tablou al lui Leonardo Da Vinci, „Mona Lisa” sau „Gioconda”; „Santa Maria Magdalena” a lui Tiziano Vecellio; „Nașterea lui Venus” de Sandro Botticelli.
O căutare pe internet cu privire la cele mai cunoscute opere de artă din lume ne dezvăluie faptul că -surpriză- majoritatea sunt create de bărbați.
Atât de mulți artiști de gen masculin reprezentanți ai fiecărui curent artistic , dar unde sunt doamnele? Pierdute în șirul timpului, uitate, lăsate în umbră și prăfuite. Îl știm pe Claude Monet, un ilustrativ artist al curentului impresionist, dar nu o cunoaștem pe Anna Archer; pe Van Gogh, dar nu pe Maggie Laubster; pe Tintoretto, dar nu pe Caterina van Hemessen. Câți dintre voi ați auzit de Nina Arbore care alături de Cecilia Cuțescu-Stork și Olga Greceanu au înființat “Grupul celor trei doamne”, grup menit să mobilizeze și să susțină artistele românce?
Acum, în încheiere vă voi lăsa cu o temă de gândire, dragi cititori. Care este motivul pentru care nici măcar în prezent artistele nu primesc atenția cuvenită din partea publicului?
Lasă un răspuns