Ce ne diferențiază ca oameni? Ce ne face să fim noi înșine, pe lângă aspectul fizic, și care este diferența dintre a fi mediocru și a fi geniu? Răspunsul la aceste întrebări este relativ; unii pot spune că este vorba de pasiune, de dorința de a face un lucru indiferent de cost și de consecințe. Alții ar putea afirma că este, într-adevăr, talentul care ne face unici și remarcabili. Dar filmul despre care vă voi vorbi în acest articol, Whiplash, explorează ce se întâmplă atunci când pasiunea și talentul sunt combinate cu disciplina.
Whiplash este un film lansat în 2014, regizat de Damien Chazelle, cunoscut și pentru La La Land, și premiat cu numeroase ocazii, inclusiv în cadrul Sundance Film Festival și Academy Awards. Povestea urmărește un tânăr, Miles Teller, care, asemeni majorității adolescenților aflați la o vârstă în care încă le este permis să viseze, încearcă să-și construiască o carieră în muzică, mai exact ca toboșar. Talentul și pasiunea lui l-au făcut să iasă în evidență la început, suficient cât să fie observat de J.K. Simmons, un profesor de muzică și dirijor notoriu pentru seriozitatea și metodicitatea lui. Acesta îl va învăța pe Miles ce înseamnă disciplina și, prin diferite metode, îl va pune pe calea spre succes.
Un element de originalitate al acestui film, care m-a scos din zona de confort, dar m-a și impresionat prin semnificațiile sale, este relația dintre mentor și student. Dacă ne gândim la alte ecranizări sau cărți, în general această legătură este una profundă și aproape imposibil de zdruncinat, fiind bazată pe sentimente de afecțiune și respect reciproc. Totuși, în filmul în cauză, relația dintre Miles și Simmons cunoaște numeroase suișuri și coborâșuri, ei fiind aproape mereu în conflict. Dar dacă nu se înțelegeau, de ce nu o luau pur și simplu pe drumuri diferite? Pentru că aici se evidențiază o trăsătură a oamenilor, nu demnă de lăudat, dar imposibil de ignorat: modul în care unii profită de alții și se folosesc în funcție de cum le convine. Miles are nevoie de Simmons pentru a ajunge unde vrea, în timp ce Simmons are nevoie de elevul său pentru a face ceea ce el nu a putut, pentru a simți că a realizat ceva util cu timpul său şi că a demonstrat lumii viziunea sa, că orice e posibil. Pe scurt, amândoi căutau să-și împlinească nevoia de bază a oamenilor — autorealizarea — și aveau nevoie de celălalt pentru a realiza acest lucru.
Dacă privim calitatea filmului, considerând decorul, simbolurile, lumina sau atmosfera în general, putem observa elemente care se îmbină perfect unele cu altele și transmit mesaje mai bine decât ar putea replicile. Culorile calde subliniază intensitatea, presiunea pusă atât de profesor, cât și de el însuși asupra lui Miles. Montajul rapid și metronomul prezent în fundal fac trimitere atât la ritmul muzicii, cât și la modul în care tânărul devine una cu muzica de la un punct, sincronizându-și fiecare mișcare, respirație sau gest pentru a se potrivi cu melodia interpretată și stilul de viață ales. Iar tobele, prezente constant — un element mai mult decât de decor, parte din poveste în sine — reprezintă speranța și promisiunea unei realități mai bune. Atâta timp cât Miles avea acces la setul său de tobe, indiferent cât de imposibile sau epuizante ar fi fost repetițiile, exista posibilitatea ca acesta să facă ceea ce își dorea.
Astfel, prin originalitatea și subtilitatea cu care se îmbină toate elementele sale, de la decor la jocul actorilor sau diferitele simboluri, Whiplash reușește să ilustreze un mesaj profund, legat de ce înseamnă succesul și sacrificiile necesare pentru acesta. Totuși, chiar dacă nu visăm să devenim cei mai mari artiști care vor rămâne în istorie, avem de învățat o lecție importantă legată de disciplină, talent și legătura dintre acestea.
Așadar, aș recomanda vizionarea acestui film fiecărui om care simte că are nevoie de un impuls, de o încurajare pentru a face ceea ce și-a propus sau fiecărei persoane care își dorește, pur și simplu, să iasă din zona de confort. Cinefilii nu vor fi nici ei dezamăgiți, deoarece premiile Oscar câștigate de Whiplash sunt bine-meritate și promit atât o experiență de neuitat, cât și o lecție despre ce înseamnă să fim extraordinari. Intens, tulburător, dar înduioșător, filmul te lasă să decizi ce merită cu adevărat în viață și te învață ce întrebări cu adevărat importante ar trebui să-ți pui.
Lasă un răspuns