În ultima perioadă, am observat o creștere semnificativă a numărului de tineri pasionați de arte scrise. Se pare că volumele de poezie își fac întoarcerea în vitrinele librăriilor, iar echipa Interact Transilvania încearcă să țină pasul.
În cadrul evenimentului nostru Tete-a-Tete, am avut ocazia de a sta de vorbă cu Lena Chilari, o poetă de 28 de ani, cu origini în Republica Moldova. Aceasta a participat la ultimele două ediții ale expoziției anuale de artă, reușind de fiecare dată să ne impresioneze cu talentul ei în a scrie și a recita. În urma interviului cu poeta, am aflat lucruri noi și interesante despre ea.
Primul volum al Lenei, „O Cană de Noviciok la Bătrânețe” a fost publicat în anul 2020, și este inspirat din experiențele și sentimentele trăite în raport cu așteptările lumii de la sexul feminin. Lena spune că de unde vine ea, standardul pentru o femeie de vârsta ei este unul extrem de tradiționalist, existând așteptări din partea tuturor, dar mai ales a familiei, să îți formezi propria familie cât mai devreme. Nu a avut niciodată o relație ideală cu mama ei. Scopul Lenei în scrierea acestui volum, după spusele ei, a fost de a se salva pe sine de la a fi văzută și apreciată doar pentru sexul ei, dorind să își demonstreze că e mult mai mult decât atât.
Reacțiile pozitive de care a avut parte au motivat-o să se dezvolte din mai multe puncte de vedere, să devină o versiune a ei de care să poată fi mândră, păstrându-și autenticitatea și scriind în momentele în care simțea că avea ceva de spus, fără să dea importanță așteptărilor unui succes continuu. Totuși, Lena susține că acest lucru nu e unul ușor de făcut, a ignora așteptările oamenilor. Simte că dezamăgește oamenii pe lângă care a crescut, alegând drumul artei în locul unei căi tradiționale.
Sfatul Lenei Chilari pentru următoarea generație este următorul:
“Să credeți în sine și în propriile abilități, să vedeți frumosul în lucrurile mici. Într-adevăr, cu cât crești mai mult, cu atât lucrurile devin mai grele, iar firile artistice tind să fie copleșite de acest lucru, simțind toate emoțiile cu o mai mare intensitate. Totul trece dacă te ții bine, încearcă să iei toată această intensitate și să o canalizezi nu înspre oameni, ci înspre artă.”
Lena spune că oamenii sunt foarte diferiți, nu poți avea pretenția ca ei să te înțeleagă, iar această înțelegere poate fi căutată și găsită în artă. Ea se consideră norocoasă, dat fiind faptul că exprimarea în cuvinte nu a fost niciodată o problemă pentru ea. Mereu a reușit să găsească, la momentul potrivit, cuvintele potrivite.
Cum și-a dat Lena seama că are acest talent?
La vârsta de 14 ani a scris primul poem, despre mama ei care era plecată peste hotare. Până atunci, ea nu vorbise despre acest lucru cu nimeni. Se simțea singură în lipsa unei figuri materne. Primul ascultător al poemelor Lenei a fost chiar tatăl acesteia, care a fost surprins de talentul nou descoperit al propriei fiice. A îndemnat-o totuși să nu mai scrie despre acest subiect, iar acela a fost momentul în care Lena Chilari și-a dat seama că are darul de a spune lucruri ce nu pot fi spuse.
Relațiile familiale dificile ale poetei au adus-o la concluzia că povara traumei transgeneraționale a ajuns pe umerii ei. Arta scrisă și recitarea sunt modurile prin care ea reușește să exteriorizeze sentimentele ce devin mult prea puternice pentru a fi păstrate pentru sine. Recitarea de poezie este o ramură a artei numită spoken word.
În spoken word, nu e de ajuns doar să reciți. Această artă constă în întregimea prezenței scenice, de la cuvânt, la intonație, la îmbrăcăminte, recuzită și elemente euritmice.
Când vine vorba de blocajul scriitorului, Lena nu a avut parte de această problemă, însă crede în pauze. Crearea artei scrise nu poate fi un proces constant, cum nici inspirația nu e. Inspirația poetei vine și din lectură. Ea susține că pentru a fi un scriitor bun, în primul rând trebuie să fi cititor.
Lena știe când are nevoie de o pauză pe baza propriilor stări. Ea știe că e foarte important să ne ascultăm sentimentele, mai ales când acestea încearcă să ne transmită mesajul că e momentul pentru o pauză, un moment în care să ne dăm voie să trăim.
Stilul poetic al Lenei Chilari este unul confesiv, mărturisind cu sinceritate și autenticitate proprii experiențe și trăiri. Acest stil a evoluat din ceea ce artista numește o poezie embrionară, o poezie prin care ea încearcă să se construiască pe sine prin acest mod de exprimare. Ea își dorește să se dezvolte în continuare, chiar și cu dificultatea de a fi o persoană publică, aducând, prin arta ei, o schimbare în bine lumii din jur. Prin poezia embrionară, Lena păstrează evidența propriului progres, fiind propria ei muză și încercând, poezie cu poezie, să se autocreeze.
Într-un final, Lena Chilari ne transmite să încercăm să iubim, oricât de dificil ar fi în lumea de astăzi. Să încercăm să găsim o noțiune a iubirii, dându-ne seama că nu e neapărat vorba despre romantism, ci despre orice ne face să ne simțim la locul nostru.
Poezia e noțiunea de iubire a Lenei. Care e a ta?
Lasă un răspuns