În societatea actuală, materiile și carierele din domeniile STEM sunt mult mai apreciate, bine văzute și plătite decât cele din domeniul artelor. Fie că vine din partea părinților, profesorilor sau influencerilor de pe social media, tinerii sunt îndemnați să aspire la o carieră STEM, chiar dacă asta își doresc cu adevărat sau nu, sau undeva, în adâncul lor, ar prefera să studieze literatura, științele sociale sau arta. Astfel, s-a creat o ruptură în rândul pasionaților de unul din aceste două domenii și s-a ajuns la ideea universal acceptată conform căreia unii oameni sunt biologic mai mult înclinați spre gândirea matematică, iar alții spre cea artistică. Totuși, tipurile diferite de inteligență nu ar trebui să le excludă sau să le invalideze pe celelalte. Din păcate, nu putem zice că acesta e cazul în situația actuală. Persoanele înclinate spre domeniile STEM sunt văzute ca având un nivel mai înalt de inteligență, complet ignorându-se faptul că tipurile diferite de inteligență nu pot fi și nici nu ar trebui să fie comparate.
Totuși, nu putem să nu ne întrebăm cum s-a ajuns aici. În trecut, marii gânditori erau atât matematicieni, cât și filosofi și scriitori. Totodată, meseria de profesor era respectată și onorată. În prezent, oamenii care lucrează în domeniile STEM se feresc de a citi sau scrie poezie, iar tot mai puțini oameni visează să ajungă profesori.
Nu putem să ignorăm faptul că această schimbare a intereselor și aprecierii față de anumite cariere în trecut respectate a apărut în timp, odată cu creșterea numărului de femei care intră în aceste domenii. Cu cât literaturii i-a fost atribuit un caracter mai feminin, cu atât mai mult a scăzut nivelul de apreciere pentru aceasta de către ”oamenii intelectuali”, adică, în mare parte, cei din domeniul STEM, unde, chiar și în prezent, domină numărul de bărbați. De asemenea, creșterea popularității conceptului de „girl in STEM”, cu scopul de a valorifica mișcarea „girl power” și încurajarea femeilor să urmeze cariera dorită din acest domeniu, cu tot binele cu care sunt intenționate, au adus, de asemenea, consecința creșterii diferențierii dintre cele două categorii. Involuntar, din dorința de a fi luate în serios în domeniu și de a fi privite cu același respect și nivel de încredere precum colegii lor de gen masculin, femeile ajung să se distanțeze de eventuala lor latură artistică, fiindcă simt nevoia să dovedească că sunt capabile să reziste în domeniu. Totodată, ajung chiar ele să perpetueze ideea că inteligența matematică e, în vreun fel, superioară celorlalte tipuri de inteligență, fără să realizeze că acest concept a fost creat inițial pentru a le intimida și a le asocia cu un concept feminin atribuit social literaturii.
Până la urmă, această discrepanță între domeniile de interes ale oamenilor nu aduce niciun beneficiu. De ce se alege să se perpetueze ideea potrivit căreia un om geniu într-un anumit domeniu restrâns e cumva mai demn de respect decât un om care are cunoștințe diverse, din mai multe domenii largi? Ideea curentului literar umanist, potrivit căreia omul perfect e un om complet, care cunoaște și se pricepe la diferite chestii, a fost înlocuită de dorința de a deveni un expert și de a excela într-un singur domeniu restrâns. Nu putem să nu legăm asta de faptul că sistemul capitalist progresează datorită oamenilor care se pricep foarte bine în ceea ce fac, experți, dar care nu cunosc mult din afara sferei lor de interes. Pentru că e mult mai ușor să influențezi pe cineva dacă nu are cunoștință de cauză din domenii diverse, dacă nu e capabil să facă legături și să pună toate lucrurile legate de societatea în care trăiește în balanță, dacă nu e interesat să ia în calcul alte perspective, alte principii de viață, să cunoască oameni cu un fundal social diferit.
Spre deosebire de domeniile STEM, literatura, istoria și arta deschid mintea spre mai multe perspective și îmbunătățesc gândirea critică, care este esențială în orice domeniu de activitate. Până la urmă, în orice carieră te lovești de politică, treburi administrative, dar și de necesitatea de a-ți exprima punctul de vedere printr-o prezentare sau un eseu de opinie. Fie că ai ales să urmezi o carieră într-un domeniu STEM sau artistic, e necesar să cunoști elemente de bază din ambele. Și atunci, de ce ne ferim atât de mult de matematică, gândindu-ne că nu o vom folosi niciodată în afara școlii? De ce tratăm istoria și literatura ca ceva nefolositor, știind că oricum vrem să devenim medici sau ingineri?
Cumva, frica aceasta provine și din perfecționism. Ne dorim să excelăm în ceea ce ne interesează, fiindcă asta am fost condiționați să ne dorim. Iar când suntem nevoiți să facem ceva cu totul diferit și ne dăm seama că nu ne pricepem, alegem să ne ferim de acel lucru. Spun asta din perspectiva unui elev STEM, care vrea să continuie în domeniul STEM. Totuși, nu vreau să ajung să nu fiu capabilă să scriu un eseu argumentativ pentru a-mi susține opinia și nu vreau să intru în muzee de artă sau de istorie gândindu-mă doar la câte alte lucruri ”utile” aș fi putut face în acel timp. Nu vreau să ajung să nu pot aprecia arta și să mă îndepărtez de partea mea artistică, cum am observat că tind să facă majoritatea celor din jurul meu, din dorința de a-și acorda mai mult timp spre a lucra ca să exceleze în IT.
Concluzia la care am vrut să ajung e pur și simplu că îmi pare rău să văd atâția oameni care își doresc o carieră artistică, dar care sunt împinși de societate către una STEM. Și îmi pare rău că sistemul în care trăim plătește mult mai rău meseriile care nu dezvoltă societatea în materie de tehnologie. Consider că omul, în toată complexitatea lui, ar trebui să fie încurajat în aceeași măsură să cunoască diferite domenii, să dețină diferite aptitudini și să își aleagă cariera împins de propriul interes, nu doar de continua creștere a setei de dezvoltare a intelectualității matematice, în detrimentul celei artistice.
Lasă un răspuns