Trebuie să recunosc, până acum aproape doi ani nu eram întocmai o fană a pisicilor. Mi se păreau niște creaturi malițioase, care nu sunt capabile să fie măcar afectuoase.
Cu toate acestea, anul trecut ceva m-a făcut să consider că ar trebui să ofer o șansă felinelor. Am reușit să îmi conving părinții că e o idee bună să adoptăm o pisică și am început vasta căutare a „candidatului” potrivit. Inițial, doream să ofer adăpost unei pisici negre, dar am dat peste un anunț in a cărui poză apărea o litieră de pui roșcați. Am decis să contactez proprietarul anunțului și am aflat că a mai rămas unul singur. Acela a fost momentul in care am realizat că acel pisoiaș a fost menit să ajungă în familia mea.
Am mers alături de mama să îl aducem în noua sa casă, dar când am ajuns acolo am realizat că am uitat să cumpărăm o cușcă pentru transport. Am fost nevoită să îl țin în brațe tot drumul spre casă. A fost un drum lung de douăzeci de minute în care micuțul s-a agitat neîntrerupt-fire de blană pluteau în toată mașina- și în care am început să cântăresc posibilitatea ca această decizie să fi fost una dintre cele mai proaste pe care le-am făcut.
Nu părea să mă agreeze, dar sinceră sa fiu, avea motivele lui. Din perspectiva sa, eu eram persoana cea rea care l-a luat de lângă siguranța pe care mama sa i-o oferea și l-am obligat să își înceapă un drum spre incertitudine si posibile pericole.
In ciuda primei impresii pe care i-am insuflat-o, s-a obișnuit cu ușurintă in noua sa casă. Am decis să ii oferim șansa de a alege din proprie inițiativă să se apropie de noi. Au durat câteva ore până a decis să iasă din „ascunzătoare” și să facă primii pași spre a își cunoaște noua familie. Șovăiala cu care ne-a abordat la început s-a diminuat treptat, iar firea sa calmă și iubitoare a început să iasă la iveală.
De la această întâmplare a trecut deja un an și pot spune că nu regret faptul că am oferit o șansa pisicilor. Pe motan îl cheamă Artemis și este una dintre cele mai blânde ființe pe care am avut ocazia să le întâlnesc. Iubește să fie mângâiat și să moțăie in brațele persoanelor în timp ce razele soarelui îi adie blana. A reușit să intre în inima tuturor membrilor familiei și să îmi schimbe percepția despre pisici.
Lasă un răspuns