Autodescoperire sau autodistrugere?

Autodescoperire sau autodistrugere?

                                          Scris de Ema Călian

Pe măsură ce creștem, devenim conștienți de ceea ce ne înconjoară și în cele din urmă, de noi înșine. Adolescența e probabil perioadă în care fenomenul conștientizării de sine este cel mai prevalent și are un impact crucial asupra vieții de zi cu zi. Cert este că percepția noastră se modifică în mod constant. Și nu pot să nu mă întreb atunci, ce anume declanșează această schimbare de perspectivă și care versiune e cea mai apropiată de autenticitate?

Fără îndoială că interacțiunile sunt un factor care contribuie la modul în care ne percepem pe noi înșine. Când mă confrunt cu dificultăți în stabilirea valorii mele ca persoană, mă întreb adesea: poate autopercepția să vină exclusiv din interior, ignorând ceea ce cred alții? Sau opiniile externe ar trebui privite ca o critica constructivă, aspect esențial pentru creștere și dezvoltare? Cred că nu există un răspuns corect la această întrebare, mai ales pentru că problema este mai nuanțată decât credem. Cu toate acestea, cred că a avea o minte deschisă, a procesa și a filtra feedback-ul în mod obiectiv nu poate duce decât la îmbunătățire.

Starea mentală în care ne aflăm, fie că este vorba de un sentiment temporar sau de o luptă constantă, influențează modul în care ne percepem pe noi înșine. Acest lucru poate fi sau nu legat de modul în care am fost educați. Judecata noastră poate fi cu siguranță distorsionată, de exemplu, atunci când ne confruntăm cu o dezaprobare constantă și avem tendința de a ne subestima capacitățile. Dar atunci apare întrebarea: poate fi măsurată, de fapt, valoarea noastră și, dacă da, ce versiune a acesteia este cea mai apropiată de adevăr? Aceste aspecte sunt un produs al societății și, prin urmare, din punctul meu de vedere, sunt subiective. Cu toate astea, cred că cel mai autentic sine este atunci când așteptările noastre, credințele și feedback-ul extern se aliniază sau se echilibrează armonios.

Un alt aspect care joacă un rol major în călătoria noastră de autodescoperire este maturizarea. Maturitatea aduce multora o stimă de sine mai puternică, prin capacitatea de a stabili limite, de a nu se mai teme de conflicte, eșecuri, obstacole, de a-și exprima nevoile, de a fi mai asertivi și de a îmbrățișa cine sunt cu adevărat. Cu alte cuvinte, un sentiment de reflecție asupra propriei persoane are o șansă mai mare de a fi valid cu o influență externă cât mai mică sau chiar inexistentă la vârsta adultă, decât în perioada neclară a adolescenței.

Deși conștiința de sine este subiectivă și adesea imprevizibilă în rugozitatea sa, sper că putem fi cu toții de acord că fiecare dintre noi este valoros, unic și demn de respect.

EN:

As we grow up, we start being aware of our surroundings and then eventually of ourselves. Adolescence is probably a time when the phenomenon of self awareness is the most prevalent and has a crucial effect on our day to day life. What is certain is that this aspect constantly changes. I can’t help but wonder then, what stimulates this change of perspective and which version is the closest to authenticity?

There’s little to no doubt that interactions are a factor that contributes to how we perceive ourselves. When facing trouble establishing my worth and values, I often ask myself: Can the perception of oneself come solely from within disregarding what others think? Or should external opinions be seen as constructive criticism, an essential aspect for personal growth? I believe there is no such thing as a right answer to this, mostly because the issue is more nuanced than we think. However, I believe that having an open mind, processing and filtering feedback objectively can only lead to improvement. (The rest is up to each individual.)

The mental state that we are in, whether that is a temporary feeling or a constant struggle, influences the way we perceive ourselves. This may or may not be linked to how we have been brought up. Our judgment can surely be distorted for instance when we are faced with constant disapproval and we tend to underestimate our capabilities. But then comes the question: can our worth actually be measured and if so, which version of it is the closest to the truth? These aspects are social constructs and therefore, the way I see it, they are subjective. Regardless, I think that the most authentic self is when our expectations, beliefs, and external feedback align or balance harmoniously.

Yet another aspect that plays a major role in our self discovery journey is coming of age. Maturity brings to many a stronger self esteem, by being able to set boundaries, to not fear conflict, failure, setbacks, to voice needs, to be more assertive and to embrace who you really are. In other words, a sense of self reflection has a higher chance of existing with as little as no external influence in adulthood, rather than before.

Nonetheless, I’ve come to accept that this is a subjective, often unpredictable matter, but despite all of this, I hope that we can all agree that each of us is valuable, worthy of respect, care and love.