Sergei Rachmaninoff este un pianist virtuos dar și foarte tandru al secolului al XX-lea. Născut în anul 1873 la Semyonovo, Rusia, Rachmaninoff a fost unul dintre cei mai mari pianiști din istoria Rusiei și din istoria muzicii clasice. Fiind născut într-o familie de muzicieni Rachmaninoff a început să cânte la pian de la vârstă de 4 ani. Una dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui este Concertul de pian numărul 2 în Do Minor. Considerat unul dintre cele mai monumentale concerte de pian din istoria muzicii clasice acest concert te trece prin aproape toate sentimentele posibile. Furie, înnebuneală, oboseală, milă, tristețe, disperare, eliberare, fericire, extaz.
Concertul de pian nr. 2 reflectă influența rusească a lui Rachmaninoff, precum și influențele occidentale. El folosește teme și motive tradiționale rusești într-o manieră originală și creativă, creând o muzică puternic expresivă și emoționantă. De asemenea, concertul reflectă abilitățile lui Rachmaninoff ca pianist, cu un rol principal solicitant pentru solist și o orchestră înțeleaptă folosită pentru a sublinia și a accentua emoțiile din piesă.
În scrisul concertului nr. 2, Rachmaninoff a dorit să exprime propriile sale sentimente și emoții prin muzică, creând o lucrare care să fie personală și profundă pentru el și pentru publicul său.
De ce a scris Rachmaninoff acest concert?
Acest concert a fost scris după ce Rachmaninoff a suferit 4 ani de depresia scriitorului. Această depresie a început când Rachmaninoff și-a făcut debutul în lumea simfoniilor cu Simfonia No.1 care a fost un eșec total. Publicul și criticii i-au despicat sufletul muzical lui Rachmaninoff zicând că nu o să scrie niciodată muzică bună. Concertul este dedicat terapeutului lui pe nume Nikola Dahl. Acesta l-a ajutat pe Rachmaninoff să treacă peste criza existențială de care nu mai putea scăpa.
Ce cred eu despre acest concert?
Acest concert este primul concert de pian de care m-am îndrăgostit. Fac pian de la 6 ani. Acest concert a fost primul concert de pian pe care l-am ascultat în viața mea. L-am descoperit acum 2 ani și îl ascult non-stop de atunci. Cred că deja îl și știu pe de rost. Nu la pian desigur, doar auditiv. Mișcarea mea preferată este mișcarea a treia. Aceasta, din punctul meu de vedere, reprezintă eliberarea lui Rachmaninoff din acea depresie. Punctul culminant în care acesta își revine la propria persoană și începe să fie fericit din nou.
Interpretarea mea preferată
Cred că nu exagerez când zic că am auzit peste 50 de interpretări (live sau nu) ale acestui concert de pian. Favoritele mele sunt următoarele:
1.Krystian Zimmerman
2.Evgeny Kissin
3.Alexander Malofeev
Prima interpretare pe care am ascultat-o a fost cea a lui Evgeny Kissin. Se poate găsi pe youtube. Dacă căutați numele concertului este una dintre primele interpretări care o să vă apară pe ecran. Interpretarea lui Zimmerman am găsit-o din greșeală odată când am căutat pe spotify concertul. Am zis să o ascult din moment ce Zimmerman este unul dintre interpreții mei preferați de orice tip de muzica clasică. Este cu mult mai intensa decat cea a lui Kissin. Zimmerman își arată adevărata putere a pianului și întețește furtuna pe care o descrie Rachmaninoff în acest concert. Este și va rămâne interpretarea mea preferată.
Acest concert a fost scris de Rachmaninoff ca o revanșă față de public și mai presus de toate, față de el însuși și de statutul său de compozitor. Nikola Dahl l-a ajutat pe Rachmaninoff să scape de depresia scriitorului. Interpretările pe care le recomand sunt cele ale lui Kissin, Zimmerman și Malofeev.
Vreau să vă mulțumesc că ați acordat timp acestui articol și dacă veți asculta vreodată Concertul nr 2 de pian al lui Rachmaninoff vă doresc o audiție plăcută!
Lasă un răspuns