Romanul “Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat” scris de Alina Nelega și publicat în anul 2019, abordează existența femeii într-un stil reminiscent teatral. Cartea urmărește trăirile tinerei Cristina de la sfârșitul anilor ‘70 și până aceasta se învăluie în incertitudine pentru totdeauna.
Cristina este pasionată de literatură, de aceea după liceu decide să urmeze Facultatea de Litere. Pe perioada facultății, protagonista este îndurerată de faptul că prietena sa cea mai bună, Nana, care este totodată și interesul ei romantic, se află departe de ea. Nana este la Facultatea de Teatru, în București. După terminarea facultății, Cristina este deja căsătorită cu fratele Nanei, Radu, având și un băiat pe nume Ștefan. Ea este repartizată ca profesoară de română într-un sat cu o populație predominant maghiară, unde locuiește singură, separată fiind de Radu și Ștefan. Între timp, Nana duce o viață împlinită pentru o actriță din vremea aceea. În acest punct, Nana și Cristina nu mai sunt apropiate, deși continuă să țină una la cealaltă. Ruptura dintre ele s-a produs în momentul în care Cristina s-a căsătorit cu fratele Nanei. Fiind singură la București și cu nimeni drag alături, Nana decide să fugă din țară. Aceasta ajunge în Franța unde simte remușcări pentru că a lăsat-o pe Cristina în urmă. În paralel, în România, Cristina rămâne mamă singură, fără susținerea familiei. Munca o trimite la capitală unde se confruntă cu Securitatea și un trai de subzistență.
Acest roman prezintă abuzurile și neregulile pe care le-au avut de suportat femeile în era socialistă, atât în România, cât și în Vest. Lipsa autonomiei este o temă recurentă pe parcursul acestei lecturi, evidențiind culmile disperării protagonistei odată cu răzvrătirea sa interioară, preconizată de o viață obedientă. Mai mult decât atât, Alina Nelega aduce în atenția publicului cum nici viața de estic în Vest nu este ideală, prin intermediul Nanei. Aceasta este exploatată psihologic și sexual pentru beneficiul firului narativ vestic. Prezența-i ilegitimă o face o țintă ușoară pentru propaganda împotriva Blocului. Privarea drepturilor femeii și conceptul aproape inexistent de exprimare a nevoilor feminine sunt subtexte aluzive transpuse în operă prin tenacitate și metafore ocolitoare ce conturează atmosfera fioroasă a cărții.
Alina Nelega încheie povestea Cristinei într-un mod onorifico-omagial: “vâslind ritmic din poalele paltonului, nu simte niciun regret, nicio durere, bucuria o cuprinde, e relaxată și fericită, gata, s-a terminat, acum nu o mai poate atinge nimeni și se grăbește să dispară înspre soarele încețoșat care a ajuns deja deasupra orașului.”.
Lasă un răspuns