M-am bucurat tare când am reușit să-mi iau bilet pentru filmul Asteroid City, dând faptul că era ultimul film prezentat de TIFF, creat de un regizor bine cunoscut și pe ransamblu un film mult așteptat.
Asteroid City, un film care cu siguranță este ușor recunoscut ca unul dintre filmele celebrului Wes Anderson, mai ales după cinematografie și, în special, paleta de culori în care acest este nuanțat. Este un film care pune pata în special pe o idee posibil preluată din Noul val francez, cea de a face persoana din fața ecranului conștientă de faptul că vizionează un film, cu actori și nu cu personaje reale.
O familie nefericită care a făcut pană la mașină, un grup de oameni de știință, o actriță și un grup de elevi care învață despre astronomie se adună în jurul unui crater de meteorit misterios, la ceremonia de premiere a unor tineri inventatori, însă lucrurile iau o întorsătură bizară când un extraterestru coboară din nava sa și fură prețiosul meteorit. Desigur, cel mai probabil nu ați înțeles nimic din acțiunea înșiruită mai sus, dar probabil v-ați așteptat la așa ceva, cum vorbim de un film de a lui Wes Anderson.
Partea mea preferată din film, cum am menționat și mai sus, este ideea că filmul a fost filmat într-un film prezent în film (promit că are mai mult sens dacă vă uitați la film). Ca să explic mai elaborat, personajele filmului sunt actori într-un serial ficțional, bazat în “Asteroid City”.
Dacă v-am indus în ceață destul (sau prea puțin), recomand să vizionați și voi acest film, plin de umorul întortocheat al regizorului și nuanțele gălbenii prezente în frumoasa cinematografie a filmului.
Lasă un răspuns