Lumea aceasta a fost creată după un plan complex și logic, iar fără rațiune, fără cuvânt, nimic nu ar fi fost posibil. Trăim într-o societate în care intelectualitatea nu mai este prețuită. Trăim ca să consumăm, aruncăm, poluăm, să rănim și nu în ultimul rând să uităm, de fapt de unde a început totul.
Prima oară a fost cuvântul. Acest ,,cuvânt” s-a născut din rațiunea unei Entități, cel puțin așa am fost învățați de cărțile prăfuite, pe care nu le mai citim. Generațiile noi trădează această credință, având explicații științifice , mai plauzibile. Prima oară a fost celula. Acest dans care este studiat continuu, numit ADN , este de fapt evoluția în sine. Oamenii profită în mod nepotrivit de această evoluție, irosindu-și timpul pe Pământ făcând lucruri de moment, efemere, nu doresc să își atingă potențialul maxim.
În zilele noastre, societatea este dominată de un materialism exagerat, care eclipsează valorile esențiale ale umanității. Focalizarea obsesivă pe bunurile materiale ne-a condus către o existență superficială, în detrimentul cultivării intelectului. În această ,,goană” neîntreruptă după prosperitate economică. Am pierdut abilitatea de a reflecta și de a fi curioși față de lumea înconjurătoare.
Nevoia de a consuma ne-a transformat într-o societate condusă de satisfacții imediate și efemere. Această derivă subliniază faptul că în primul rând evoluția noastră, mai apoi, progresul pe plan material și tehnologic, au fost într-o anumită măsură în zadar. Deoarece ne pierdem din esență ca oameni, pierdem ,,conexiunea” cu adevăratul nostru potențial. În loc să ne provocăm la găsirea anumitor răspunsuri, sau să ne îndreptăm atenția către descoperirea sensului existenței noastre, ne complacem într-o inerție intelectuală .
Această inerție intelectuală se observă mai ales la ultimele generații de tineri. Aceștia, având informații imediate, ,,la un click distanță” , au început să-și piardă interesul în orice, incluzând școala (și nu numai), fără să aprecieze cu adevărat conținutul calitativ și valoarea acesteia în ceea ce privește îndrumarea pe o cale a cunoașterii. Tinerii tind să se piardă în aceste informații de pe internet, refuzând și ironizând toate direcțiile date de profesori sau persoane mai experimentate decât ei. De asemenea, cei care sunt interesați de posedarea unor idealuri, sunt curioși în privința diferitelor subiecte fundamentale, sau pur și simplu și-au găsit o pasiune în descoperirea de concepte și idei noi, pe care le pot pune în aplicare în viața cotidiană, sunt deseori ironizați, poate chiar insultați. Aceste lucruri pot afecta, respectiva ,,victimă”, ca mai apoi să-i saboteze pe ,,drumul spre cunoaștere”, dar și încrederea în sine.
Eu mă regăsesc printre aceste ,,victime “ , iar acum vă voi prezenta situația , pentru unii insignifiantă, în care sunt nevoită să trăiesc.
Conform generației mele sunt, o inadaptată social, ce preferă să stea cu capul în cărți în loc să meargă la un party, să se distreze. Din spusele colegilor mei, sunt o tocilară, iar din parantezele aruncate de așa zișii prieteni ai mei, am ajuns să fiu numită ciudată.
Prin acest paragraf, deloc confortabil, vă introduc felul în care suntem judecați noi, copiii ,,cuminți”, cărora le place să învețe, sau să mai citească o carte din când în când, nesiliți de nimeni.
Subiectul acesta este rareori discutat din cauza faptului că este prezentă frica de marginalizare, singurătate și de faptul că nu vom fi niciodată înțeleși, însă eu consider că, din contră, ar trebui să ne facem auziți.
Tot timpul am avut dorința să știu mai mult. Această flacără interioară, ardea și încă o face datorită rațiunii mele, mereu ,, flămânde”. Prețul acestei multitudini de cunoștințe a venit neașteptat și dureros . Asemeni lui Bernard Marx, personaj din cartea ,,Minunata lume nouă” de Aldous Huxley, m-am trezit că mintea mea nu funcționează la fel ca mintea celorlalți. Ideea m-a intrigat.Poate, mi-am spus, sunt un om de geniu în generația mea. Adevărul este că nu am curajul și asumarea necesară pentru a-mi pune un asemenea titlu. Bernard Marx era considerat un om defect, suspectându-se o greșeală la formarea embrionului său în eprubetă. Întrebarea este de ce oare personajul nu riposta la aceste insulte? Mai mult, acestea chiar îi creau dificultăți în viața de zi cu zi. Prețul plătit de Bernard pentru gândirea sa, a fost reputația lui.
Prețul pe care a trebuit să-l plătesc eu, a fost presiunea pe care această generație o pune nu doar pe mine, ci pe toți adolescenții asemeni mie. Aici am ajuns la o altă problemă:
Ce se întâmplă cu tinerii ce nu fac față acestei presiuni? Pentru a răspunde la acest enunț interogativ, voi integra o situație în care s-au regăsit destul de multe persoane.
De multe ori suntem nevoiți să alegem, însă în cazul de față, care sunt opțiunile? Trăiești o viață întreagă într-un zbucium continuu; te alături generației tale și te ,,lepezi” de adevărata ta personalitate, căci foarte puțini te vor accepta așa cum ești; sau pur și simplu renunți și îți alegi propria fericire? Într-o lume materialistă, unde mai ușor se ajunge,,pe pile” decât cu ajutorul cunoștințelor tale, eu aș alege să nu mă sfidez pe mine din cauza societății, ce valorifică mai mult firma de la care ești îmbrăcat, astfel eu aș vrea să fiu liberă, indiferent de ce ar însemna acest lucru.
Am evoluat pentru a putea deveni la rândul nostru, fiecare ,,Oameni de geniu”. Societatea nu realizează că mintea este cea mai puternică armă a omului, acest lucru se datorează faptului că, cel puțin generația mea, nu se străduiește, spunând că nu merită efortul, de ce să ne punem întrebări, când avem totul ,,de-a gata”?
Consider că problematica este următoarea: din cauza refuzului, sau a incapabilității de a înțelege și de a interpreta modul de gândire a unui individ, cel ce are dificultăți în cele enumerate mai sus, ajunge să-i displacă subiectul. Astfel, se prezintă atacați, ironizând intelectualul și pe cei ce știm mai multe decât ei. Însă trebuie să realizăm faptul că oricine poate să pornească în această ,,călătorie intelectuală”. Pentru îndeplinirea acesteia ai nevoie doar de voință.
În concluzie, am fost creați pentru a evolua, pentru a ajunge cea mai bună variantă a noastră, iar pentru acest lucru trebuie doar să ne informăm fără să folosim excesiv resursele lumii.
Suntem formați din cuvinte și celule. Din celule și cuvinte. Unele fără altele nu pot exista, căci fără hartă nu poți găsi drumul spre cunoaștere, de aceea suntem nevoiți să folosim evoluția tehnologiei și nu numai, în favoarea dezvoltării noastre intelectuale, căci, până la urmă, ce este omul fără rațiune?
Lasă un răspuns