De cele mai multe ori citim cărți din dorința de a evada din viața noastră obișnuită. Însă nu ne așteptăm ca această evadare să ne ducă într-o lume reală, prezentă chiar în zilele noastre, unde lipsurile, nedreptatea și inegalitatea fac parte din viața de zi cu zi.
Exact această perspectivă o oferă romanul “Fata care și-a găsit vocea” de Abi Dare, o carte emoționantă și profundă, ce surprinde lupta unei tinere pentru libertate, educație și demnitate. Prin povestea personajului principal, cititorul descoperă cât de diferită poate fi viața în alte colțuri ale lumii și cât de importante sunt lucrurile pe care adesea le considerăm normale.
Adunni este o tânără nigeriană crescută într-un mediu sărăcăcios și lipsit de oportunități. După moartea mamei sale, protagonista își pierde orice șansă de a primi o educație adecvată, deoarece aceasta era singura persoană care credea cu adevărat în importanța școlii. Rămasă alături de fratele ei mai mic și de tatăl abuziv, copleșit de sărăcie și vicii, Adunni este vândută unui bărbat vârstnic pentru ca acesta să-și poată achita datoriile. În noua sa casă, fata trece prin experiențe traumatizante care îi marchează destinul și o determină să fugă din satul respectiv, îndreptându-se spre Lagos.
Ajunsă în marele oraș, Adunni speră că noul început îi va aduce șansa la o viață mai bună. Însă, realitatea se dovedește din nou dificilă, fiind nevoită să muncească din greu și să facă față unor noi nedreptăți. Cu toate acestea, fata nu renunță la dorința sa de a învăța și de a-și construi un viitor diferit.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult la acest roman este felul în care Adunni își gestionează emoțiile. Deși trece prin numeroase schimbări majore și prin experiențe traumatizante, ea nu le arată celor din jur suferința sa, rămânând aproape mereu calmă și păstrând o expresie monotonă. Ea alege să se confrunte singură cu toate greutățile care o înconjoară. Deși Adunni consideră că acesta este cel mai bun mod de a face față situației, alegerea de a fi independentă din toate punctele de vedere, mai ales emoțional, duce la consecințe mai grave. După fiecare moment în care își ascunde emoțiile și încearcă să meargă mai departe, ele se adună și se amplifică, până în clipa în care izbucnește și ajunge la limita răbdării.
Prin acest comportament, învățăm cât de importantă este comunicarea cu cei din jur și exprimarea emoțiilor, deoarece acesta este unul dintre modurile prin care putem face față situațiilor dificile fără a ajunge la consecințe și mai grave, cauzate de acumularea unei presiuni interioare greu de controlat.
Totodată, în această operă putem identifica și alte mesaje, cum ar fi că dacă îți dorești ceva cu adevărat și muncești pentru acel lucru, mai devreme sau mai târziu poți reuși să-l obții. Visul lui Adunni este să aibă o educație corectă și să meargă la școală. În momentul în care își dă seama că locuiește într-un mediu din care nu își poate îndeplini dorința și observă că nu are pe nimeni care să o ajute, fuge către un loc mai bun, unde își caută sprijin și siguranță pentru a-și construi un viitor benefic ei.
Deși trece prin numeroase provocări în încercarea de a-și urma visul, într-un final reușește să facă primii pași spre împlinirea acestuia.
În ceea ce privește tehnica autoarei, modul în care este scris romanul contribuie mult la felul în care cititorul percepe întâmplările. Printr-un stil simplu, dar expresiv, Abi Dare reușește să transmită emoțiile personajului și realitatea dură în care acesta trăiește, făcând povestea ușor de înțeles, dar totodată profundă.
Astfel, romanul „Fata care și-a găsit vocea” de Abi Daré depășește limitele unei simple povești de viață, transformându-se într-o lecție despre curaj, perseverență și puterea educației.
Lasă un răspuns